Ego sum
Am folosit căldura spre-a colora răcoarea;
Am adunat iluzii să-mplinesc un destin;
În seri înfiorate m-a bucurat splendoarea
Şi-n zilele -nsorite, când umbra-i loc divin.
M-am îmbătat cu vinul ce însemna succesul ;
Am plâns gustând pelinul amar al prăbuşirii;
Am râs simţind izbânda şi forma fericirii;
M-a intrigat când răul şi-a copt deplin abcesul.
Am căutat răspunsuri la tot ce-a fost bizar;
Am fost şi marfă vie, am fost şi-un pic samsar.
Am preţuit valoarea atunci când exista;
Am comentat ironic, când evident lipsea.
În zboruri ,des visate, am colindat în noapte;
Mistere de duzină am desluşit în şoapte;
Am copt în minte rime, le-am oferit pe toate;
Am tras mereu concluzii călătorind spre moarte.
Am cochetat cu raiul şi-l acceptam ca plată,
La binele ce altfel l-aş fi făcut oricum.
Am căutat în soare acea vestită pată,
Ce-o crede omenirea motivul pentru scrum.
Şi-n scurta-mi existenţă am învăţat să sper
Că-i logică în toate, chiar dacă par mister;
Că are rost şi-o luptă în care să disper,
Că pot să cred în mâine, chiar dacă sunt şomer.
…
Aşa a fost să fie cu mine şi-mprejur,
Ca fluturii în noapte vibrând sub abat-jur.
Am încercat să aflu, să ştiu, să fiu , să risc,
Hălăduind prin hăuri, visând mereu un pisc.
Valentin Boeru
