Urăsc pe acei ce ascund în secrete

 Şi vorbesc în şarade descriind viaţa mea.

 Iubesc pe cei drepţi cu trasee discrete

 Ce-au ştiut cu decenţă să perinde prin ea.

 

 Iubesc carnavalul, dar urăsc ipocriţii;

 Nu-mi plac cabotinii, cei ce beau sau tâmpiţii;

 Nu-mi place tupeul care-aduce tristeţe,

 Nici falsa asprime fără pic de fineţe.

 

Nu-mi place minciuna, sfidarea, dezmăţul.

 Nu cred în puterea ce-o are dezvăţul.

 Nu pot să trec puntea însoţind vreun drac.

 Refuz să gândesc c-aş putea rău să fac.

 

Mă feresc de ispita ce are-n ea răzbunarea

 Şi visez lumi în care va conta individul,

 Fără curţi şi instanţe să aplice valoarea.

 Conştiinţa, bun simţul definind combativul.

 

Utopii! O să spuneţi, voi lipsiţi de speranţă,

 Nu-i acces la dreptate cum am vrea să existe.

 Vor mai fi epoci acre, vor mai fi vremuri triste

 Va mai fi cum e astăzi, recuzată instanţă.