marți, 14 decembrie 2010

Recviem



Istoria strigă la noi:
„Staţi liniştiţi la „locurili voastre”!
Valuri de guri înspumate se agită cât vezi cu ochii.
Torentele se izbesc de centrul pieţei,
al centrul ţării,
al vieţii,
ticăind a sfârşit.


Tzunami, se strigă ...
Nu vă fie frică, răspunde ecoul,
chiar dacă nu pică...

Panică!
Vuiete!
Spuma minciunii acoperă totul cu găuri de steag
prin care se văd chipuri transfigurate de tineri.
Cu pieptul gol,
cu sclipiri în priviri,
cu gloanţe în inimi.


Zâmbesc angelic de dincolo de timp.
Au trecut hotarele vieţii
liberi,
albi,
anesteziaţi de fericirea iluziei libertăţii,
atinsă cu vârfurile degetelor lor fragile,
vibrând spasmodic,
eliberaţi de sinele confuz,
de teamă,
oferindu-şi viaţa,
pentru o clipă de libertate.


Cea mai lungă clipă,
cea mai dureroasă,
a întâlnirii cu adevărul ucigător,
mirajul  libertăţii.


Prizonieri ai minciunii,
Zornăind lanţuri nevăzuta din vorbe,
privim ca babele prin gaura cheii
în gaura din drapel.


Eterul încă vibrează:
„Alo! Alo!…Staţi liniştiţi la locurile voastre”…

În inimă duhoare de fum,
dezamăgire,
frig,
foame,
incertitudini...

Istorie!