sâmbătă, 15 mai 2010

VINE VARA !



 

 

 

Miroase-a vară pe alei,

A frunze obosite de mişcare.

În tei vor fi explozii

De arome şi culoare,

Cireşele vor deveni cercei.

 

Se pregăteşte câmpul

De maci să se aprindă.

Ca jerbe de scântei

În noapte licuricii,

Pe spini de trandafiri,

Plutind or să se prindă.

 

 

În întuneric coruri,

De greieri fără tihnă,

Vor concura tenace,

Ţânţarii şi căldura.

O moarte parfumată

Ascunde-n crini natura.

Lăsând la întâmplare

Ce suflet să cuprindă.

 

Hipnotizat e omul

Cuprins de-aceste toate.

Mai vesel, fără ţintă

Şi fără de motiv,

 

Mai altruist încearcă

Să fie şi socoate,

Că e ceva în juru-i,

Ce-l face emotiv.

 

E vară peste raiul

În care vieţuieşte.

Un nod în gât, de bine,

Îl lasă-adesea mut.

 

În jurul lui se schimbă

Decorul ne-ntrerupt,

Prin zâmbet şi tăcere,

Uimit, se primeneşte.

 

În lacrimi de iubire ,

Vor înota iubiţi,

Visând că-i altfel viaţa,

Iar ei sunt fericiţi.

 

 

Parcă nicicând pe plaiuri

N-au fost atâtea flori.

Din meri şi din cireşi,

Cad nesfârşit ninsori.

 

 

 

Mai 1997