Nu odată, privind spre transformările pe care strada mi le oferă zilnic spre analiză, comparaţie , interpretare , execuţie, am avut şansa să mă exprim, realizându-le efectiv. A fost greu, a fost uşor , acum nu mai contează. Au rămas în urmă, ca rezultat al eforturilor , parcuri, intersecţii, locuri de joacă, sau pasaje de trecere , fiecare cu istoria proprie, în haina pe care le-am visat-o si oferit-o. Schimbarea, ca proces, a cuprins o seamă de etape, ce observate şi analizate cu discernământ şi înţelegere, au devenit bun acceptat de către beneficiari. Un singur element scăpat din vedere în faza de evaluare a realităţii ce urmează să se transforme, poate avea consecinţe nefaste, cu repercusiuni în timp şi spaţiu. Un flux greşit interpretat, un spaţiu dimensionat incorect, sau o utilitate amplasată greşit, rupe echilibre, distruge perspective, sau posibilităţi de dezvoltare ulterioară. Auto-reproşurile, sau reproşurile celorlalţi, completeaza gustul amar al decepţiei. De aceea, această activitate este marcantă, pentru cei care apelează frecvent la conştiinţă. Nimic nu se realizează, folosind principiul, devenit laitmotiv al timpurilor, „ merge şi aşa”. Nimic trainic nu poate fi conceput, utilizând ca liant, inconştienţa şi suficienţa. Orice lucrare, sau fragment de lucrare, cu finalitate de „ folos public”, trebuie abordată prin prismă publică, impunerea vointei personale în defavoarea dorintei colective, ducând la ignorarea ei, sau mai rău, la respingerea şi profanarea până la distrugere. Satisfacţia acceptării este plata cea mai importantă, pe care un creator o poate primii de la cei pe care i-a înţeles. Acceptarea ei în rutina zilnică si transformarea în reper este motivul de satisfacţie al regasirii pe tine printre ei.
