Istoria strigă la
noi:
„Staţi liniştiţi
la „locurili voastre”!
Valuri de guri
înspumate se agită cât vezi cu ochii.
Torentele se
izbesc de centrul pieţei,
al centrul ţării,
al vieţii,
ticăind a
sfârşit.
Tzunami, se
strigă ...
Nu vă fie frică,
răspunde ecoul,
chiar dacă nu
pică...
Panică!
Vuiete!
Spuma minciunii
acoperă totul cu găuri de steag
prin care se văd
chipuri transfigurate de tineri.
Cu pieptul gol,
cu sclipiri în
priviri,
cu gloanţe în
inimi.
Zâmbesc angelic
de dincolo de timp.
Au trecut
hotarele vieţii
liberi,
albi,
anesteziaţi de
fericirea iluziei libertăţii,
atinsă cu
vârfurile degetelor lor fragile,
vibrând
spasmodic,
eliberaţi de
sinele confuz,
de teamă,
oferindu-şi
viaţa,
pentru o clipă de
libertate.
Cea mai lungă
clipă,
cea mai
dureroasă,
a întâlnirii cu
adevărul ucigător,
mirajul libertăţii.
Prizonieri ai
minciunii,
Zornăind lanţuri
nevăzuta din vorbe,
privim ca babele
prin gaura cheii
în gaura din
drapel.
Eterul încă
vibrează:
„Alo! Alo!…Staţi
liniştiţi la locurile voastre”…
În inimă duhoare
de fum,
dezamăgire,
frig,
foame,
incertitudini...
Istorie!
